Rezumatul principiilor

1. Comoția trebuie tratată extrem de serios pentru a asigura sănătatea jucătorilor pe termen lung

Forțele ce produc comoții în rugby sunt comune; din fericire, majoritatea acestora nu au ca rezultat comoția. Există o mare varietate în efectele inițiale ale comoției. Recuperarea este spontană, adesea cu rezolvarea rapidă a menleor, simptomelor și schimbărilor de stare (minute sau zile). Acestea pot crește potențialul pentru jucători de a:

• ignorăm simptomele comoției în timpul accidentării; sau
• reîntoarcerea la joc prioritar după recuperare în urma diagnosticului de comoție

2. Gestionarea pe teren a unei suspiciuni de comoție în timpul antrenamenutului și meciurilor

Orice sportiv cu o suspiciune de comoție trebuie să FIE SCOS IMEDIAT DIN JOC, folosindu-se proceduri potrivite de gestionare a urgențelor

Odată scos în siguranță de pe teren, jucătorul nu trebuie să se reîntoarcă la activitate până în ziua în care va fi evaluat medical.

Dacă suspectăm o accidentare la gât, jucătorul trebuie scos de către o echipă medicală profesionistă care știu protocolul specific pentru îngrijirea coloanei vertebrale

Colegii jucători, antrenori, arbitrii, manageri, administratori sau părinți ce suspectează că un jucător poate avea o comoție TREBUIE să facă tot ceea ce este posibil pentru a-l scoate pe sportiv de pe teren în siguranță.

3. Gestionarea unei suspiciuni de comoție în afara terenului

Este recomandat ca, în toate cazurile de suspiciune de comoție, jucătorul să fie evaluat de către o echipă medicală profesionistă pentru un diagnostic și o ghidare care să permită sau nu decizia de rezntoarcere în joc, chiar dacă simptomele au fost rezolvate.

Sportivii cu o suspiciune de comoție:

• nu trebuie să fie lăsați singuri șn primele 24 de ore
• nu trebuie să consume alcool în primele 24 de ore și apoi trebuie să evite alcoolul până la o evaluare a unui cadru medical profesionist sau, dacă nu există posibilitatea consultării unui cadru medical, jucătorul accidentat va evita consumul de alcool până când nu va mai avea simptome
• nu trebuie să conducă un vehicol motorizat sau să nu se întoarcă la condus până la o evaluare a unui cadru medical profesionist sau, dacă nu există posibilitatea consultării unui cadru medical, jucătorul accidentat va evita conducerea până când nu va mai avea simptome

Dacă ORICARE dintre următoarele sunt raportate, atunci jucătorul trebuie transportat pentru o evaluare de urgență la cel mai apropiat spital:

• Sportivul se plânge de durere acută la nivelul gâtului
• deteriorarea conștienței (somnolență)
• Creșterea confuziei sau irascibilității
• Dureri de cap intense sau crescânde
• Vomitat repetat
• Schimbări bruște de comportament
• Convulsii (crize)
• Vedere dublă
• Slăbiciune sau furnicături/arsuri în brațe și picioare

4. Procesul de revenire la sport

Obiectivul unui management rapid al comoției este de a reduce simptomele și de revenire la activitățile normale ale vieții cotidiene (ce nu vor provoca simptome) cât mai rapid posibil. Cercetările ne demonstrează că o perioadă prelungită de inactivitate nu este folositoare. Odihna este descrisă mai nine acum ca fiind “odihnă relativă”.

• Odihna după un diagnostic de comoție și la 48 de ore de la accidentare înseamnă reluarea activităților cotidiene ce nu vor amplifica semnificativ simptomele. Trebuie să evităm activitatea viguroasă. Odihnă cognitive relativă, timp limitat în fața ecranelor, etc. – asigurarea unui risc minim de a amplifica simptomele.
• După o perioada inițială de 48 de ore reînceperea activităților, inclusive reluarea exercițiilor, sunt încurajate și sunt definitie ca “activități sub nivelul activităților fizice sau cognitive ce vor provoca simptome semnificative”

Procesul individual de revenire trebuie să vizeze trecerea graduală a jucătorului prin creșterea intensităților exercițiilor, asigurându-ne că sunt tolerate. Fiind un proces de revenire nu există cale corectă de implementare. Riscul trebuie să țină cont de:

• Istoricul de comoții al jucătorului;
• Simptomele acute
• Simptomele și situația cognitive în timpul diagnosticului de comoție;

La nivel de amator, este o oprire de la a juca de minim 21 de zile, având ziua 0 ca fiind ziua accidentului. Fiecare federație își dezvoltă propriile strategii și recomandări. Un exemplu poate fi ca jucătorul să nu poată juca două săptămâni cu potential de a juca în a treia. Dacă nu mai sunt simptome, vor fi capabili să reînceapă activitatea non-contact și antrenamentele de rezistență în cea de-a doua săptămână.

Antrenamentele cu potential de accidentări la cap pot fi introduce în săptămâna 3 (dar doar dacă jucătorul nu mai are simptome de 14 zile). Reîntoarcerea progresivă la sport poate avea loc doar în cazul în care nu există  riscul accentuării simptomelor sau producerea unora noi. 

Mai jos avem un exemplu de program de reîntoarcere la sport publicat după Conferința Internațională privind Comoția în Sport de la Amsterdam din 2022. Acest program evidențiază etapele progressive ale activităților și deasemenea controlul asupra accentuării simptomelor din timpul fazei de exerciții.

În acest exemplu etapele 1 – 3 sunt tratamente bazate pe exerciții ce fac parte din recuperarea după comoție și în care jucătorul încă mai poate prezenta simptome; etapele 4 – 6 sunt activități de revenire gradual la sport în care jucătorul trebuie să revină la normal. Progresia tipică de trecere la fiecare etapă este de minim 24 de ore.

Jucătorii pot începe exerciții ușoare aerobe (până la 55% din maximal) și dacă este tolerat la exerciții moderate aerobe ( până la 70% din maximal) în etapa 2. O creștere ușoară și scurtă a simptomelor în decurs de o oră este acceptabilă după activitate. Dacă în timpul pașilor 1-3 apare o creștere mai mare decât cea ușoară a simptomelor, sportivul trebuie să se oprească și să încerce să facă exerciții în ziua următoare.

În etapele de rugby 4 – 6 se va trece la riscul de accidentare la cap, deci progresia etapelor trebuie să aibă loc doar dacă jucătorul a fost complet refăcut în ceea ce privește simpomele, funcționalitatea cognitive și toți cei care au grijă de sportive sunt mulțumiți de evoluția lui spre viața normală.

Dacă în timpul etapelor 4 – 6 jucătorul prezintă simptome legate de comoție, trebuie să revină la etapa 3 pentru a reevaluare complete a simptomelor înainte de angajarea unor activități cu risc.

Revenirea jucătorului este personalizată în funcție de istoricul lui, starea lui și procesul de etapizare a riscului. În aceeași manieră, orice symptom pe care l-a prezentat în timpul comoției trebuie să fie inclus în procesul de revenire. Ca exemple putem include:

• Revenirea după simptome cum ar fi pierderea echilibrului, viziune încețoșată sau amețeală.
• Revenire a coloanei cervicale după durerea de la nivelul gâtului.
• Evaluare psihologică și intervenție când jucătorul prezintă anxietate, iritabilitate și tristețe.

Simptomele unei reveniri întârziate și a unei comoții persistente:

Jucătorii ce au dificultăți în timpul revenirii progressive care au semne sau simptome care nu se îmbunătățesc dicolo de 2 – 4 săptămâni poate beneificia de o reabilitare țintită și de o consultare a unui specialist.