3. Conectare

Definiție. Cea de-a treia etapă a procesului de placaj este Conectarea ce urmează după Urmărire și Pregătire. Câștigând impactul la punctul de contact, cu o tehnică precisă, mentalitate și auto-control, poate da placheorului avantajul asupra purtătorului de balon, conducând la un placaj dominant și sigur.

Indicatorii Cheie de Performanță următori, acoperă factorii cheie ce ne vor ajuta să dezvoltăm abilitățile necesare Conectării. Antrenorii trebuie să țină seama de ei în timpul antrenamentelor, atunci când dezvoltă abilitățile necesare conectării

1. Precizia contactului inițial cu umărul stând/drept.

Placheorul trebuie să aibă controlul corpului, mai specific, abilitatea de a pune umărul într-o țintă precisă la un anumit nivel al purtătorului de balon (ex: nu doar la coapsă, ci la un anumit punct al coapsei. Aceasta fiind în legătură cu Observarea când Urmărește ținta.

Jucătorii trebuie să fie preciși, încrezători și capabili în execuția placajului folosind atât umărul drept, cât și pe cel stâng.

2. Lovirea cu umărul (Mentalitatea de a “tăia”).

Termenul de “lovire cu umărul” descrie acțiunea activă de angajare a umărului în contact și conectarea cu prutătorul de balon. Lovirea va mării forța impactului în țintă. Placheorii trebuie să “lovească prin” țintă nu să se oprească “în” țintă. Așa se poate explica mentalitatea de a “tăia”, însemnând trecerea prin țintă utilizând forța și accelerare.

3. Punctul de conectare cu umărul.

Scopul placheorului este de a intra în contact cu purtătorul de balon folosind partea de sus - frontală a umărului.

• Pentru placajul la nivelul 1, punctul de conectare trebuie să fie partea de sus a umărului depinzând de partea din care vine și de mecanismul placajului.
• Pentru placajele la nivelele 2 și 3, punctul de contact ar trebui să fie făcut fie cu partea de sus sau de jos a umărului depinzând de tehnica de placaj folosită.

Placheorul trebuie să aibă permanent controlul asupra poziției corpului său. Conectarea incorectă ex: - prea înalt sau prea jos poate avea un efect negativ asupra scopului placajului. Punctul de contact ideal este partea din față, locul unde partea superioară și cea inferioară a umărului se întâlnesc.

Dacă placheorul ia contact cu pieptul - poate conduce la o ridicare a corpului, ceea ce poate duce la creșterea riscului de accidentare.

4. Înfășurarea și strângerea brațelor

Placheorul trebuie să-și folosească brațele pentru a înfășura și strânge purtătorul de balon nelăsând nici un spațiu de scăpare. Aceasta solicită putere la nivelul spatelui, pieptului și brațelor pentru a înfășura și strânge rapid și pentru a domina purtătorul de balon. Putem avea două tipuri de strângeri:

• Strângerea brațelor (când ambele brațe lucrează individual la diferite nivele în jurul purtătorului de balon)
• Strângere inchisă (când ambele brațe se strâng și sunt conectate împreună în jurul purtătorului de balon)

Cei mai buni placheori se bazează pe aceasta strângere și nu alunecă după conectarea inițială.

5. Strângere de fier (degete tari).

După strângere, placheorul trebuie să facă efortul fie de a strânge și mai mult prinderea purtătorului de balon cu o strângere de fier sau să închidă strângerea (palmele desfăcute nu ar trebui să fie utilizate). Aceasta este o parte importantă în etapa de conectare în placaj. Alături de prindere și strângere, palmele și degetele trebuie folosite pentru a domina adversarul. O strângere de fier va ajuta placheorul pentru a placa eficient.

6. Activarea coapselor și abdomenului

Pentru a avea o poziție dominantă în placaj, placheroul trebuie să fie activ la nivelul coapselor și abdomenului pentru a transfera impulsul în purtătorul de balon cât mai eficient posibil.

7. Săgeata (ureche la corp).

‘Vârful săgeții” este folosit după contactul inițial, prindere, strângere. Placheorul nu trebuie să ia contact niciodată cu creștetul capului. După o bună conectare , înfășurare, prindere și strângere, placheorul trebuie să strângă cu urechea de pe partea contactului, corpul purtătorului de balon, strângând și mai tare înfășurarea și prinderea.

Placheorul își va folosi palmele și brațele pentru a strânge înfășurarea, prinderea și apucarea. Își va activa musculatura gâtului pentru a completa “Vârful de săgeată”. Aceasta acțiunea va menține forța imprimată în timpul placajului și va înlătura riscul de a avea capul într-o poziție vulnerabilă. Această acțiune va ajuta de asemenea ducerea purtătorului de balon la sol.

8. Reacție și reorganizare.

Chiar și cele mai bune conectări nu ne permit întotdeauna să avem control asupra purtătorului de balon sau să avem un placaj dominant. Purtătorul de balon va încerca să evite impactul și se poate răsuci, întoarce sau întinde.

Câteodată, placheorul nu va avea un impact clar, rezultând o alunecare, scăpare din contact și o postură compromisă dată de forța impactului.

Placheorii trebuie să învețe să se reorganizeze pentru a avea o poziție puternică în contact pentru a restabili controlul și a finaliza placajul. Scopul unei bune conectări inițiale, ar trebui să fie controlul asupra purtătorului de balon, lăsându-l fără posibilitatea de a avea o poziție de forță.

Un bun placheor trebuie să aibă capacitatea de a reacționa față de obiectivul conectării inițiale, să stea conectat și să finalizeze placajul.